Istoria Muzeului

Primul palat communal

Construirea primului sediu propriu pentru Primăria din orașul Constanța (primul palat comunal) a început în anul 1894, printr-o licitație publică. Planurile acestei clădiri fuseseră concepute de către Arhitectul Ion. N. Socolescu, personalitate de prim rang în acele vremuri, căruia urmașii i-au recunoscut „inteligența sclipitoare, spiritul de inițiativă și calitățile de organizator“. Inaugurarea acestei clădiri s-a produs la data de 20 noiembrie 1896, dar terminarea completă a lucrărilor a mai durat încă trei ani, până în anul 1899. Primăria orașului Constanța a vândut însă această clădire, în anul 1906, Poștei Române, iar astăzi este sediul „Muzeului de Artă Populară“.

Cel de-al doilea palat communal

Demersurile efectuate pentru construirea celui de-al doilea palat comunal au fost prezentate cel mai bine în ziarul „Liberalul Constanței“, apărut în ziua de 8 februarie 1915. Ideea construirii unei noi clădiri pentru Palatul Comunal a aparținut primarului „cu trei mandate“ al orașului Constanța, liberalul Cristea Georgescu (septembrie - noiembrie 1901, februarie 1902 - septembrie 1904, aprilie 1907 – mai 1908). Acesta a dat un ordin verbal domnului Titus Cănănău. În anul 1911, Consiliul Comunal cu orientare conservatoare revine asupra convingerilor sale de opt ani și alege pentru construirea noului Palat Comunal un teren situat în Piața Independeței.

Decizia Consiliului Comunal a întrunit în sesiune extraordinară la data de 28 martie 2011 sub președinția primarului Titus Cănănău, fiind prezentată succit în cele ce urmează.

Primarul prezintă Consiliului Comunal faptul că printre alte aspecte de care trebuie să se ocupe autoritatea comunală este și acela de al construirii unui local nou pentru Primărie. Acesta arată că pe lângă serviciile propriu-zise ale Primăriei, în clădire vor fi instalate și toate autoritățile care, sub incidența diferitelor legi trebuie întreținute prin fondurile Primăriei.

Primarul arată în continuare că Primăria nu are local propriu, că este instalată într-o casă care nu corespunde scopului pentru care a fost închiriată, iar chiria care se plătește este destul de mare.

De asemenea, arată că diferitele autorități pentru care Primăria plătește chirie și întreținere își desfășoara activitatea în localuri improprii destinației lor, iar cheltuielile aferente sunt exorbitante. Pentru remediera acestei situații, primarul informează Consiliul Comunal că a intrat în tratative cu Arhitectul Victor Ștefănescu, a căruie competență în materie de arhitectură este recunoscută. Acesta arată că arhitectul Vitctor Ștefănescu, s-a obligat să realizeze planurile pentru un nou Palat Comunal în care să fie instalate toate autoritățile dependente financiar de fondurile Primăriei, cu excepția școlilor.

În vedea construirii Palatului Comunal, care să corespundă cerințelor moderne și nevoilor tuturor serviciilor, Arhitectul Victor Ștefănescu s-a deplasat la Constanța și a acceptat să facă planurile construcției pentru amplasamentul din Piața Independenței („am ales terenul pentru facerea construcției și care este Piața Independenței“). Alegerea directă a Arhitectului Victor Ștefănescu s-a datorat notorietății sale și, pe lângă planurile clădirii, acesta a fost desemnat și pentru realizarea planurilor de rectificare și stabilire definitivă a aspectului Pieței Independenței, transformând-o într-un ansamblu de autor cu valențe estetice.

Consiliul Comunal, ținând seama de expunerea Primarului Titus Cănănău și de proiectul de contract pentru realizarea planurilor clădirii și de rectificare și amenajare a Pieței Independenței, avantajos pentru interesele orașului, aprobă acest proiet de contract cu Arhitectul Victor Ștefănescu (28 martie 1911). În conformitate cu această decizie a Consiliului Comunal, între Primăria Comunei Constanța, reprezentată prin Primarul Titus Cănănău și Arhitectul Victor Ștefănescu s-a încheiat un contract prin care acesta din urmă se obligă să realizeze „planurile de amenajare a zonei din Piața Independenței planurile definitive pentru clădirea unui nou palat comunal“. Planurile necesare și scrierile la care acestea trebuiau să fie întocmite erau:

• Un plan de amenajare a Pieții Ovidiu, scara 1:100;

• Planșe ale nivelurilor clădirii noului Palat comunal (scara 1:100);

• Fațadele și secțiunile necesare prin clădire (scara 1:5);

• Detalii de arhitectură (scara 1:10) – era prevăzut ca detaliile să fie date în cursul execuției în termen de 3 luni de la licitație, pentru a fi transmise constructorului;

• Antemăsurătoarea și devizele pentru arhitectură trebuiau predate Primăriei „la două luni de la semnarea contractului“;

• Primăria comunei Constanța va plăti arhitectului un onorariu de 1000 lei pentru planul de amenajare a Pietei Ovidiu și 3,5% din costul total estimat al clădirii Palatului Comunal;

• Supravegherea lucrărilor pe șantier va fi asigurată de serviciul tehnic al Primăriei. Daca va fi necesară supravegherea lucrărilor de catre Arhitectul Victor Ștefănescu, Primăria va plăti peste procentul de 3,5% încă 1,5% din costul total al clădirii în cadrul unui contract separat.

În ședința Consiliului Comunal care s-a desfășurat la data de 14 iunie 1911, Primarul Titus Cănănău a comunicat ca Arhitectul Victor Ștefănescu a depus la Primărie, în conformitate cu contractul încheiat, planurile clădirii noului Palat Comunal. În continuare, acesta a prezentat proiectul și devizul construcției, solicitând examinarea și aprobarea acestora, pentru a fi înaintate Ministerului de Interne în vedera aprobării, în conformitate cu articolul 91 din Legea Comunală. Primarul a informat Consiliul Comunal că lucrarea trebuie începută chiar în toamna anului 1911 pentru că în toamna anului 1912 să fie complet terminată. De aceea trebuie să declare lucrarea „urgentă”, pentru a se putea organiza cât mai curând licitația de selectare a constructorului. Consiliul Comunal a examinat proiectul, devizul și „piesele accesorii” pentru construirea noului Palat Comunal, a constatat că prețul lucrărilor era dublu în raport cu cel estimat inițial, dar a aprobat totul cu unanimitate de voturi. Dat fiind caracterul „urgent” al lucrării pentru a fi dată în antrepriză, a fost fixat termenul de licitație pentru ziua de 20 iulie 1911. În conformitate cu decizia Comitetului Comunal din data de 14 iunie 1911, a fost organizată o licitație în ziua de 25 iulie 1911. Deși au fost prezentate două oferte, primarul Titus Cănănău care a condus licitația a respins una dintre oferte, fără măcar să o deschidă, atribuind provizoriu lucrările antreprizei condusă de inginerul C. Vasilescu, rămas singurul ofertant.

Perioada de utilizare a clădirii ca local al Primăriei Orașului Constanța

De la data intrării în funcțiune a clădirii, în anul 1921 și până în anul 1976 (55 de ani), în clădire și-a desfășurat activitatea Primăria orașului Constanța. Ceea ce este de remarcat la modelul de organizare a clădirii la momentul terminării acesteia, este deschiderea către exterior, către populație, prin realizarea la parter și la subsol a unor spații cu funcțiuni de alimentație publică, alaturi de birourile administrative ale Primăriei. La toate cele patru laturi ale clădirii erau asigurate accese independente.

Așa cum reiese din planurile ulterioare (1938), odată cu mărirea necesarului de spații pentru birouri administrative, s-a renunțat la celelalte funcțiuni, restaurantul și cafeneaua fiind desfințate. Tot în această perioadă (1921-1938), au apărut și primele intervenții asupra sistemului structural al clădirii, pentru a se facilita accesul între aripile clădirii în zona parterului. Astfel, au fost construite scări de acces, care au preluat diferența de nivel între toate laturile clădirii. Astfel au fost construite cele două scări care urcau din gangul de acces auto la parter, în aripa posterioară (respectiv de la actuala cotă -1.73, la actuala cotă ±0.00) și o scară de legătură între parter și subsol, în aripa de sud (în prezent este neutilizată, fiind parțial demolată). La momentul respectiv, toată clădirea era ocupată cu birourile administrative ale primăriei și ale altor instituții. Tot în acea perioadă s-a renunțat la scările de acces spre subsol (spre cele două spații amenajate pentru restaurant și cafenea).

O nouă intervenție majoră asupra clădirii a avut ca scop obținerea de noi spații de birouri și a constat în construirea unui mezanin pe latura de vest, reducându-se astfel, parțial, înălțimea mare a parterului. Astfel, în sala cu prtic din aripa de vest, cu o înățlime inițială de aproximativ 6.50m, s-a executat un planșeu intermediar la care se urcă prin două scări amplasate la extremități. O altă modificare structurală a constat în realizarea unui planșeu intermediar, în zona gangului de acces auto. Prin această intervenție s-a creat o legătură peste gang, între spațiile de la parter, situate în stânga și în dreapta gangului. Planșeul respectiv s-a executat la cota +1.45, iar legătura cu cotă ±0.00 s-a realizat prin intermediul a două rampe perpendiculare pe gang. S-a creat astfel o legătură interioară între cele două părți ale aripii de sud, separate inițial prin gangul a cărui înălțime originală era cât cea a partenerului (7.50m). Scările executate anterior au fost continuate până la nivelul nou creat. În dreapta și în stânga gangului, sub planșeul și rampele scărilor nou create, s-a executat un planșeu peste subsol, la cota curții interioare, respectiv -1.73 și s-au creat astfel două noi spații în care funcționează în prezent atelierele administrației muzeului.

Pentru această perioadă nu au putut fi identificate documente care să ateste și alte modificări la exteriorul său interiorul clădirii.

Edificiul a devenit în timp un reper arhitectonic. Încă din anul 1924, într-un ghid ilustrat se poate citi: „Piața Independenței are forma unui semicerc. În mijlocul acesteia se înalță falnic Palatul Comunal, o monumentală clădire modernă.“ (Ionescu, T. Duployen, I.N., 1924).

În fața clădirii este amplasată statuia poetului Ovidiu, primul dintre monumentele statuare ridicat în Constanța, a cărui poziție definitivă datează din anul 1921.

Marius Ionescu Dobrogianu a afirmat în anul 1931 că „Palatul Comunal este clădit pe vechiul drum de acces în port; de aceea fundațiile au mers până la 17 m adâncime. [...] În August 1916, clădirea era abia acoperită. S-a completat după război, iar în anul 1921, serviciile primăriei s-au mutat în noul local”.

Clădirea MINA a fost realizată în perioada 1911-1921 și este cert că arhitectul care a conceput-o nu a avut preocupări pentru protecția la acțiuni seismice a acesteia, eventualele verificări prin calcul având un caracter simplist. Din studiul documentelor păstrate de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale din Constanța nu au rezultat informații referitoare la un eventual calcul al acestei clădiri cu excepția calculului grinzii care s-a executat peste toate zidurile interioare și exterioare ale acesteia, la etajul I. Preocupările pentru calculul acestei grinzi-centură au apraținut inginerilor inspectori generali, Petre Zahariade și Ioan Venert, iar calculele au fost realizate de inginerul C.M. Vasilescu, antreprenorul lucrării, luând în considerare o evaluare a încărcărilor realizate în cadrul Serviciului Tehnic al Primăriei.

A putut fi identificată o singură referire cu privire la protecția acestei clădiri, la acțiuni seismice aceasta a aparținut presei. În ziarul „Liberalul Constanței“ din ziua de 3 Aprilie 1916, se atrage atenția asupra „pericolului de prăbușire în urma viitoarelor cutremure de pământ a clădirii Palatului Comunal cât și a altor clădiri“. Criticând lipsa de inspirație a oficialităților în privința construirii edificiilor publice, reporterul scria: „Ne miră ce nenorocire seculară a îndemnat pe fostul primar Titus Cănănău să aleagă râpa din Piața Independenței pentru clădirea Palatului Comunal, care se va prăbuși în urma viitoarelor cutremure de pământ”.